sâmbătă, 19 ianuarie 2013

De ce ma gandesc la martisoare acum in Ianuarie?



Avem traditii. Avem acele obiceiuri romanesti, lasate mostenire de strabunii nostri. Avem Legende. Avem povesti frumoase. Avem cantece care te fac sa tresari de mandrie ca esti roman.
Atunci de ce uitam mereu aceste lucruri? De ce incercam sa facem comert doar cu obiceiurile altora? De ce nu profitam de mostenirea noastra? De ce ne bucuram mereu de produsele importate? Sau de ce avem senzatia ca ne vor purta mai mult noroc amuletele si pietricelele altora?
Ziua de Dragobete ... o zi a iubirii ...pur romaneasca!
Mai stie cineva de ce se poarta si se ofera martisorul? Sau care e adevarata poveste a martisorului?
Aducem produse si sarbatorim de Sf. Valentin ... care ce reprezinta pentru noi ?
Aducem si chiar mesterim bratari Kabbalah ... care ce reprezinta pentru noi ?
Mai stiti acel obicei al snurului sau funda rosie ? ... de la bunica citire...ca sa nu te deochi! Ei bine bratara Kabbalah este aproape aceasi poveste ...dar spusa altfel.
Cred cu tarie ca avem nevoie de un „ambalaj” nou ... de povestitori noi ... de mai multa promovare pentru traditiile noastre. Si hai sa nu mai fim asa snobi si sa ne bucuram de traditiile noastre ... ale NOASTRE !

Obiceiuri de DRAGOBETE

Pe 24 februarie, in ziua cand Biserica Ortodoxa sarbatoreste Aflarea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, spiritualitatea populara consemneaza ziua lui Dragobete, zeu al tineretii in Panteonul autohton, patron al dragostei si al bunei dispozitii.

La noi, Dragobete era ziua cand fetele si baietii se imbracau in haine de sarbatoare si, daca timpul era frumos, porneau in grupuri prin lunci si paduri, cantand si cautand primele flori de primavara. Fetele strangeau in aceasta zi ghiocei, viorele si tamaioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le pastra pana la Sanziene, cand le aruncau in apele curgatoare. Daca, intamplator, se nimerea sa gaseasca si fragi infloriti, florile acestora erau adunate in buchete ce se puneau, mai apoi, in lautoarea fetelor, in timp ce se rosteau cuvintele:

"Floride fraga
Din luna lui Faur
La toata lumea sa fiu draga
Uraciunile sa le desparti".

In dimineata zilei de Dragobete fetele si femeile tinere strangeau zapada proaspata, o topeau si se spalau cu apa astfel obtinuta pe cap, crezand ca vor avea parul si tenul placute admiratorilor.

De obicei, tinerii, fete si baieti, se adunau mai multi la o casa, pentru a-si "face de Dragobete", fiind convinsi ca, in felul acesta, vor fi indragostiti intregul an, pana la viitorul Dragobete. Aceasta intalnire se transforma, adesea, intr-o adevarata petrecere, cu mancare si bautura. De multe ori baietii mergeau in satele vecine, chiuind si cantand peste dealuri, pentru a participa acolo la sarbatoarea Dragobetelui. Era o sarbatoare a grupurilor de tineri care ieseau din sat la padure, faceau o hora, se sarutau si se imbratisau. Avea toate trasaturile unei sarbatori premaritale, de antamare a unor relatii intre tinerii din comunitate, ce anticipau nuntile.

Uneori, fetele se acuzau unele pe altele pentru farmecele de uraciune facute impotriva adversarelor, dar de cele mai multe ori tinerii se intalneau pentru a-si face juraminte de prietenie.

Se mai credea ca in ziua de Dragobete pasarile nemigratoare se aduna in stoluri, ciripesc, isi aleg perechea si incep sa-si construiasca cuiburile, pasarile neimperecheate acum ramanand fara pui peste vara. Oamenii batrani tineau aceasta zi pentru friguri si alte boli.

Dragobetele era sarbatorit in unele locuri si la data de 1 martie, deoarece se considera ca el este fiul Dochiei si primul deschizator de primavara.

Obiceiurile de Dragobete, zi asteptata candva cu nerabdare de toti tinerii bucovineni, au fost in buna parte uitate, pastrandu-se doar in amintirea batranilor. Iar in ultimii ani, Dragobetele autohton risca sa fie dat cu desavarsire uitarii, el fiind inlocuit de acel Sfant Valentin ce nu are legatura cu spiritualitatea romaneasca.

sursa: 
http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/obiceiuri-dragobete-68787.html


Martisorul este sarbatoarea traditionala romaneasca care celebreaza sosirea primaverii. Cu aceasta ocazie se ofera doamnelor si domnisoarelor martisoare, simbol al binelui si bunastarii. Traditiile romanesti sunt vechi de peste 8.000 de ani si au fost descoperite in zona Mehedinti. Istoria martisorului dateaza inca de pe vremea Getilor, iar legenda spune ca femeile purtau pe vremea aceea monezi sau pietricele la care exista obiceiul de a adauga fire de lana rosie si albe.
Traditii romanesti de Martisor Obiceiurile de Martisor erau ca parintii sa lege copiilor o moneda la gat sau la mana si sa ofere celor tineri margele viu colorate insirate pe un lant. Acest gest semnifica puterea si norocul, iar Martisorul se punea de regula in zorii zilei pana sa apara soarele. Traditiile romanesti spun ca 1 Martie este prima zi din an cand se celebra prin sarbatoarea "Matronalia" zeul Marte si puterea acestuia. Martisoarele se confectionau din fire albe si rosii de canepa sau lana, se legau sub forma cifrei 8 de care se atarnau monede din aur si argint. Legenda spune ca intre 1 si 9 martie, "Zilele babelor", baba Dochia toarce langa oi imbracata in noua cojoace pe care le scutura unul cate unul in fiecare zi. Obiceiul spune ca martisorul trebuie tinut 9-12 zile si sa fie atarnat intr-un pom inflorit pentru a aduce noroc si bunastare celei care l-a purtat. In zona Dobrogei, traditiile romanesti spun ca martisorul trebuie sa fie purtat pana la venirea berzelor ca mai apoi sa fie aruncat spre inaltul cerului. In zona Bihorului exista obiceiul ca fetele sa se spele cu apa de ploaie pentru a fi mai sanatoase si mai frumoase. In Banat, datina spune ca fetele nemaritate care se spala cu apa adunata de pe frunzele fragilor din padure se vor marita in anul respectiv. In Transilvania, martisorul este agatat de poarta, ferestre sau de coarnele animalelor pentru a indeparta relele si deochiul. Traditiile romanesti din satele transilvanene dau culoare vietii si confera legendei Martisorului marcarea tranzitiei dintre sfarsitul iernii, anotimpul rece si intunecat, si venirea primaverii, simbolistica a renasterii si optimismului. Legenda si obiceiuri de Martisor Istoria martisorului are la baza atestari documentare inca din secolul trecut. Istoria martisorului incepe cand Soarele intruchipat intr-un barbat chipes cobora pe pamant pentru a dansa hora in sate. Un dragon l-a rapit si l-a inchis intr-un beci al unui palat. Nimeni nu indraznea sa-l salveze pe Soare. Un tanar curajos a calatorit 3 anotimpuri (vara, toamna si iarna) pana a gasit castelul si s-a luptat cu dragonul multe zile pana a reusit sa-l infranga. Soarele a fost eliberat iar sangele tanarului ranit cadea pe zapada transformand-o in ghiocei, mesageri ai primaverii. Tanarul curajos a murit fericit vazand ca viata sa a servit unui scop atat de nobil: venirea primaverii. Istoria martisorului mai spune ca de atunci exista obiceiul ca oamenii sa ofere doamnelor si domnisoarelor amulete: un fir alb impletit cu unul rosu. Martisorul este un vechi obicei romanesc mostenit de la daci si romani.
Sarbatoriti prima zi de primavara oferind copiilor, tinerelor fete si doamnelor un mic simbol pentru a va exprima dragostea si recunostinta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu